Crăciunul, una dintre cele mai așteptate sărbători ale anului, este de obicei încărcat de emoții, așteptări și tradiții. Cu toate acestea, nu toată lumea reprezintă bucuria și bucuria. Pentru mulți oameni, Crăciunul reprezintă o adevărată provocare psihologică. Efortul de a menține a bucurie constantă În aceste date poate genera epuizare și Stres. Uneori, adunările de familie sunt umbrite de absența unei persoane dragi sau de interacțiunea cu persoane cu care nu se înțelege ușor, precum acea rudă incomodă cu care este greu să stabilești o legătură sinceră.
Paradoxul gândirii pozitive
Psihologii și experții în dezvoltare personală sfătuiesc adesea să gândești pozitiv pentru a face față dificultăților. Cu toate acestea, această abordare poate fi ineficientă și, în unele cazuri, contraproductivă. Imaginați-vă că vi se spune „nu vă gândiți la un urs alb«; Cu cât încerci mai mult, cu atât imaginea ursului alb devine mai recurentă în mintea ta. Același lucru se întâmplă și cu gândirea pozitivă: a te forța să fii optimist poate amplifica disconfortul în situații adverse.
Un exemplu în acest sens îl găsim la psihologul Julie Norem, care a introdus termenul „Pesimism defensiv”. Potrivit lui Norem, aproximativ o treime dintre americani folosesc această strategie pentru a face față incertitudinii. Spre deosebire de gândirea pozitivă, pesimism defensiv Te pregătește pentru ce e mai rău, care în mod paradoxal te poate ajuta să reduci anxietatea și să construiești scenarii mai realiste.
De ce unele culturi apreciază mai puțin optimismul?
Diferite studii au arătat că cetățenii țărilor instabile din punct de vedere economic raportează rate de fericire mai mare decât cele din țările dezvoltate. De ce se întâmplă asta? Răspunsul ar putea fi legat de expresia „nu au nimic de pierdut”. În societățile care s-au confruntat cu cel mai rău, așteptările sunt mai scăzute și accentul este pus pe supraviețuirea zi de zi. Acest contrast cultural pune sub semnul întrebării hegemonia gândirii pozitive în contexte occidentale, unde realitățile adverse sunt adesea ignorate pentru a menține iluzia succesului constant.
Abordarea filozofiei stoice
Gândirea negativă nu este un concept nou; de fapt, are rădăcini în filosofia antică, în special în școala stoică. Unul dintre cele mai cunoscute principii stoice este premeditarea relelor. Conform acestei practici, imaginați-vă cel mai rău scenariu posibil reduce semnificativ anxietatea în fața incertitudinii. Gândindu-te la cele mai de temut provocări ale tale, te pregătești mental să le faci față, permițându-ți să acționezi cu mai multă calm.
Albert Ellis, un psihoterapeut renumit care s-a inspirat din învățăturile stoice, a recomandat pacienților săi să-și înfrunte temerile în moduri neconvenționale. De exemplu, el a sugerat să mergi cu metroul și să anunți cu voce tare numele stațiilor, un exercițiu menit să abordeze jena socială. Majoritatea pacienților săi au descoperit că temerile lor erau foarte exagerate și că nimeni nu le acorda cu adevărat prea multă atenție.
„Cultul pozitivității” în mediul de afaceri
În lumea corporativă, tendința de a promova un optimism exagerat a devenit aproape o doctrină. Multe companii americane promovează stabilirea de obiective "INTELIGENT" (specific, măsurabil, realizabil, relevant și oportun) ca o mantră de productivitate. Cu toate acestea, cercetările recente încep să pună la îndoială această obsesie pentru realizări grandioase.
Un studiu a intervievat 45 de antreprenori de succes și a dezvăluit că aproape niciunul dintre ei nu a urmat planuri de afaceri extinse sau studii de piață detaliate. În schimb, mulți și-au folosit capacitatea de a vizualiza cel mai rău scenariu posibil și calculați dacă pierderea ar fi tolerabilă. Această abordare practică, bazată pe gândire negativă, le-a permis să ia decizii mai responsabile și mai realiste.
Gândire negativă despre inevitabilitatea morții
Unul dintre cele mai mari tabuuri cu care ne confruntăm ca ființe umane este moartea. De-a lungul istoriei, gânditori precum Steve Jobs și-au recunoscut influența asupra percepției noastre asupra vieții cu expresii precum: Ținând minte că vei muri este cel mai bun mod pe care îl știu pentru a evita capcana de a crede că ai ceva de pierdut.
Deși mulți împărtășesc această perspectivă și consideră că acceptarea morții ne eliberează de anxietate, alții, precum Woody Allen, preferă să o înfrunte cu umor: "Sunt foarte împotriva ei." Cu toate acestea, consensul general este că acceptarea inevitabilului poate duce la o viață mai autentică și mai plină de sens.
Pe măsură ce reflectăm asupra puterii gândirii negative, devine clar că nu este vorba doar de concentrarea asupra celor rele. Este un instrument care, bine folosit, ne poate ajuta să fim mai rezistenți și să ne pregătim mai bine pentru adversitate. Într-o lume în care pozitivitatea devine adesea o obligație socială, adoptarea unei abordări mai realiste poate fi un act de eliberare personală.
Articol interesant
Bun articol